Romanian Quran | Citiți Coranul

Chapter 36 (Sura 36)
1; Pe înţeleptul Coran!
2; Tu eşti dintre trimişii
3; pe o Cale Dreaptă!
4; Pogorâre de la Puternicul, Milostivul,
5; ca tu să previi un popor aşa cum nu au fost preveniţi strămoşii săi care erau nepăsători!
6; Spusa s-a împlinit asupra celor mai mulţi dintre ei, însă ei tot nu cred.
7; Le vom pune grumazurile în juguri până la bărbii încât vor sta cu capetele ţepene.
8; Noi le vom pune o stavilă înainte şi o stavilă după, ca să-i învăluim şi ei să nu mai vadă.
9; Deopotrivă le este lor, fie că-i previi, fie că nu-i previi, căci tot nu vor crede.
10; Tu previne-l pe cel care urmează amintirea şi se teme de Milostivul în Taina Sa. Lui vesteşte-i iertare şi răsplată îmbelşugată!
11; Noi îi înviem pe morţi şi scriem ceea ce au făcut înainte, precum şi urmele lor. Noi ţinem socoteala fiecărui lucru într-o Carte desluşită.
12; Dă-le pildă pe locuitorii cetăţii, când au venit la ei trimişii!
13; Când le-am trimis doi i-au socotit mincinoşi, încât i-am întărit cu al treilea. Ei au spus: “Noi am fost trimişi la voi.”
14; Atunci ei au spus: “Voi nu sunteţi decât oameni asemenea nouă! Milostivul nu a pogorât asupra voastră nimic, ci voi doar minţiţi!”
15; Ei au spus: “Domnul nostru ştie că am fost trimişi la voi
16; şi asupra noastră este doar înştiinţarea cea desluşită.”
17; Ei au răspuns “Noi prevestim că va fi rău cu voi! Dacă nu încetaţi, vă vom omorî cu pietre şi vă va atinge de la noi o dureroasă osândă.”
18; Profeţii au spus: “Prevestirea voastră este legată de voi înşivă! Dacă vi s-ar fi amintit…! Ba nu! Sunteţi un popor necumpătat!”
19; Un bărbat veni în fugă din capătul cetăţii şi spuse: “O, popor al meu! Urmaţi-i pe trimişi!
20; Urmaţi-i pe cei care nu vă cer răsplată şi sunt drept călăuziţi.
21; Ce aş avea să nu mă închin Celui ce m-a creat? Şi voi veţi fi întorşi către El!
22; De ce mi-aş lua dumnezei afară de El? Dacă Milostivul îmi vrea vreun rău, mijlocirea lor nu-mi va sluji la nimic şi ei nu mă vor mântui,
23; iar eu atunci voi fi într-o vădită rătăcire.
24; Eu cred însă în Domnul vostru! Ascultaţi-mă!”
25; I se va spune: “Intră în Rai!” El va spune: “Ce bine ar fi dacă poporul meu ar şti
26; cum Domnul meu m-a iertat şi m-a făcut dintre cei care vor primi cinstire!”
27; După el, nu am pogorât din cer vreo oştire asupra poporului său şi nici nu vor pogorî.
28; Nu va fi decât un singur Strigăt, şi vor fi cu toţii stinşi.
29; Vai vouă, robilor! Nici un trimis n-a venit la ei, fără ca ei să nu-şi bată joc de el.
30; N-au văzut ei oare câte leaturi am nimicit înaintea lor şi care nu se vor mai întoarce niciodată la ei.
31; Nu există nimeni care să nu fie înfăţişat înaintea Noastră.
32; Pentru ei este un semn pământul mort căruia Noi îi dăm viaţă şi dăm la iveală din el grâne din care ei mănâncă.
33; Noi am rânduit pe el livezile de curmali şi podgoriile de vie şi am făcut să ţâşnească izvoare
34; ca ei să mănânce din rodul lui şi ceea ce au trudit mâinile lor. Nu sunt oare mulţumitori?
35; Mărire Celui ce a creat soiurile toate cele ce cresc din pământ de la sine şi cele de la ei şi cele pe care nu le cunosc.
36; Este un semn pentru ei noaptea din care Noi dezghiocăm ziua şi ei rămân în beznă
37; şi soarele ce aleargă spre un culcuş al lui, căci aceasta este sorocirea Puternicului, Ştiutorului!
38; Şi luna căreia i-am sorocit coborâşurile până când se întoarnă asemnea unei cozi de frunză de curmal, veche şi scorojită.
39; Soarelui nu i se cuvine să prindă luna, şi nici nopţii să o ia înaintea zilei, ci toate plutesc în cerc.
40; Pentru ei este un semn că le-am purtat seminţia pe corabia încărcată.
41; Şi lor le-am creat asemenea ei ca să urce pe ele.
42; Dacă am voi, i-am îneca, şi nu ar avea nici un ajutor şi nu ar fi mântuiţi
43; decât cu milostivenie de la Noi şi o bucurie vremelnică.
44; Când li se spune: “Temeţi-vă de ceea ce este înaintea voastră şi de ceea ce este în urma voastră! Poate veţi fi miluiţi!”
45; Nu a fost nici un semn din semnele Domnului lor care le-a venit fără ca ei să nu îi întoarcă spatele.
46; Când li se spune: “Daţi milostenie din ceea ce v-a înzestrat Dumnezeu!”, cei care tăgăduiesc spun celor care cred: “Noi să-l hrănim pe cel care Dumnezeu l-ar putea hrăni, dacă ar voi? Voi sunteţi într-o vădită rătăcire.”
47; Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”
48; Ei nu au de aşteptat, căci un singur Strigăt îi va lua pe când se învrăjbesc.
49; Nu vor putea lăsa ceva cu limbă de moarte, şi nici la ai lor să se întoarcă.
50; Şi când în trâmbiţă se va sufla, din morminte se vor grăbi către Domnul lor.
51; Ei vor spune atunci: “Vai nouă! Cine ne-a sculat din aşternutul nostru?
52; Aceasta este ceea ce Milostivul v-a făgăduit. Trimişii au spus Adevărul! Nu va fi decât un singur Strigăt şi toţi vor fi aduşi înaintea Noastră.
53; Nimeni, în Ziua aceea, nu va fi nedreptăţit cu ceva. Nu veţi fi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit.
54; În Ziua aceea, singura trudă, a celor din Rai, va fi să se desfete.
55; Împreună cu soaţele lor, vor sta sub umbrare, aşezaţi pe paturi de nuntă.
56; Vor avea acolo fructe şi vor avea ceea ce vor cere.
57; “Pace!” O vorbă de la un Domn Milos!
58; O, nelegiuiţilor! Treceţi deoparte în Ziua aceea!
59; O, fii ai lui Adam! Nu v-am tocmit Eu să nu vă închinaţi Diavolului, căci el este vrăjmaşul vostru făţiş,
60; ci Mie să vă închinaţi? Aceasta este o Cale Dreaptă.
61; Diavolul a rătăcit pe mulţi dintre voi. Oare nu aţi priceput?
62; Aceasta este Gheena ce v-a fost făgăduită:
63; azvârliţi-vă în ea ca răsplată a tăgadei voastre.
64; În Ziua aceea, le vom pecetlui gurile, însă mâinile lor ne vor vorbi şi picioarele lor ne vor mărturisi ceea ce ei au agonisit.
65; Dacă am voi, le-am stinge ochii şi atunci se vor grăbi pe drum, însă cum vor mai vedea?
66; Dacă am voi, i-am preface pe loc încât n-ar mai putea merge nici înainte şi nici înapoi.
67; Noi îi gârbovim făptura celui ce îi dăruim viaţă lungă. Ei nu pricep, oare?
68; Noi nu l-am învăţat pe el poezia, căci nici nu i se cădea. Aceasta este o amintire, un Coran desluşit
69; care-l previne pe cel care trăieşte şi care adevăreşte Cuvântul asupra tăgăduitorilor.
70; Oare ei nu văd că Noi le-am creat lor, între cele pe care le-au făcut mâinile Noastre, dobitoacele peste care ei sunt stăpâni.
71; Noi li le-am supus: unele de călărit, iar altele de mâncat.
72; Şi ei au de la ele foloase şi băuturi. Poate vor fi mulţumiţi.
73; Şi ei şi-au luat dumnezei afară de Dumnezeu! Poate vor fi ajutaţi!
74; Ei nu îi vor putea ajuta, pe când ei le sunt lor oştire pregătită.
75; Vorba lor să nu te mâhnească! Noi ştim ceea ce ei tăinuiesc şi ceea ce destăinuiesc.
76; Nu a văzut omul oare că l-am creat dintr-o picătură de sămânţă, iar acum este un cârtitor făţiş!
77; Uitând de crearea sa, el Ne spune Nouă ca pe o pildă: “Cine va mai învia oasele prefăcute în pulbere?”
78; Spune: “Cel ce i-a creat dintru început îi va învia. El este Ştiutor a toată făptura.
79; El este Cel ce, din copaci verzi, v-a creat vouă focul pe care voi îl aprindeţi.”
80; Cel ce a creat cerurile şi pământul, nu ar mai putea oare crea asemenea lor? Ba da, căci El este Creatorul cel Mare, Ştiutorul.
81; Porunca Sa, când voieşte un lucru, este în a spune: “Fii!” Şi el este.
82; Mărire Celui ce ţine în mâna Sa împărăţia fiecărui lucru! La El veţi fi întorşi!
83; Pe cei aşezaţi pe rânduri,